Biogafie
A studiat pentru scurtă vreme (1926)
la Școala Națională de Arte Frumoase din București, dar nu a obținut nici o diplomă. Prima
expoziție publică a sa a avut loc în 1934 la Băile Herculane. Anul următor și-a continuat
studiile cu ajutorul lui Nicolae Tonitza în Iași, primind o diplomă în Arte
Frumoase în 1938 la Iași, unde a fost numit asistent al
departamentului de pictură în 1939 și apoi profesor de pictură
în 1946.
Puțin după debutul său oficial la Salonul de Artă
din București cu o pictură numită Jucătorul de șah, a fost arestat și
închis pentru scurtă vreme la închisoarea Galata din Iași. Anul următor a fost
suspendat fără explicații din postul său de la facultate și mutat de la Iași la București.
Deși a avut o relație nu prea ușoară cu autoritățile
comuniste, care îl denunțau ca fiind formalist, Baba a reușit să se impună ca
un ilustrator și artist. Pe distanța unui deceniu (1940-1950),
într-un moment când iși căuta propriul drum, artistul era confruntat cu fenomenul
de înghețare a limbajului în formele neoacademice, convenționale. A avut o
scurtă perioadă în care a pictat în stilul realismului socialist, oțelari și
tablouri cu țărani, dar și-a revenit repede. Baba depășește contradicția
simplificatoare a acestui climat. Soluția sa se bazează pe apelul la valorile
marii tradiții a picturii, numit de obicei spațiu al clasicității. Se refugiază
în tablourile cu țărani și pictează foarte multe scene din timpul răscoalei din 1907.
Pictorul redescoperă chipul și universul țăranului român, conferindu-le
simbolul permanenței , din această epocă datează pânzele Întoarcerea de la
sapă, 1943; Țărani, 1953;
Odihnă pe câmp, 1954; Oameni odihnindu-se. În 1955
i-a fost permisă o plecare în Rusia (pe atunci Uniunea Sovietică)
și apoi a câștigat o medalie de aur la o expoziție internațională la Varșovia. În 1956,
Baba a însoțit Jucătorul de șah și alte două picturi la o expoziție din Veneția, apoi a călătorit împreună cu tablourile
la expoziții din Moscova, Leningrad și Praga.
A desenat ilustrații pentru romanul cu țărani al lui Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor.
În 1958, Baba a fost numit Profesor
de Pictură la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu din București și a primit titlul de Maestru Emerit al
Artelor. Acum, problemele anterioare cu autoritățile comuniste par să dispară.
În următoarea decadă, el și cu tablourile sale vor călători în toată lumea
participând la expoziții în locuri diverse precum Cairo,
Helsinki, Viena
și New Delhi, culminând cu o expoziție personală
avută la Bruxelles în 1964.
În 1962, guvernul român îi va acorda titlul de Artistul
poporului, anul următor devenind membru corespondent al Academiei Române,
iar în 1964 va fi membru al Academiei de Arte Frumoase
din Berlinul de Est.
Premiile și expozițiile au continuat să se acumuleze,
conducându-l spre o expoziție personală la New York în 1970
și aducându-i decorația Steaua
Roșie în 1971. În timp ce devenise cunoscut în România și
puțin în fostul bloc comunist, nu a avut o faimă comparabilă în Vest.
În 1988, pictorul s-a rănit grav
într-o căzătură în atelierul lui și a fost imobilizat mai multe luni. Deși
ultimii ani ai săi nu au fost printre cei mai productivi ai carierei sale,
totuși calibrul operei sale rămâne ridicat. Cu puțin timp înainte de moartea sa
în 1997, Baba și-a publicat memoriile sale, Notele unui artist din Europa de est. A
primit, postum, premiul de excelență al Fundației
Culturale Române.
Arta portretului
Aproape toate operele lui Corneliu Baba au rămas în România, abia dacă există vreun muzeu mai
important din țară care să nu aibă măcar o operă de-a sa. Una dintre puținele
opere din afara României este tabloul impresionist numit Frica, aflat la
Muzeul
Szepmuveszeti din Budapesta. Printre cele mai
importate opere sunt o serie de portrete care au determinat criticii să-l
compare cu Francisco Goya.
Printre acestea sunt portretul din 1952 al lui Mihail Sadoveanu (aflat la Muzeul de Artă
Timișoara) și portretul din 1957
al lui Krikor
Z. Zambaccian (la Muzeul Zambaccian, tot în București). Aceasta
artă a jocului de lumini, furată de la Rembrandt
van Rjin este preponderentă în tablourile care prezintă portretele
altor personalitați cum ar fi Lucia Sturdza-Bulandra,
George Enescu, Tudor Arghezi. În portretele sale a acordat o
atenție deosebită mâinilor, ca element cheie în caracterizarea personalității
umane, exact ca Rembrandt și marii portretiști din școala olandeză. Corneliu
Baba este cel mai mare portretist român. Își pregătea portretele, pe urmele
maestrului său Rembrandt, printr-un un număr uriaș de schițe ale mâinilor sau
ochilor.
Senectutea
Între șaptezeci și optzeci de ani, Baba a realizat o
serie extensivă de tablouri de Arlechini și Regi Nebuni,
majoritatea rămânând în colecția sa privată până la moarte. Din nou, se observă
o analogie cu perioada ultimă a lui Goya dar și cu pictura expresionismului german. Critici de artă, cum ar
fi Pavel Șușară, autorul
unui album monografic dedicat pictorului, au văzut în acest ciclu de tablouri o
reacție personală a artistului în fața absurdului dictaturii comuniste și al
"rinocerizării" României.
Deși ar fi putut fi considerat relativ demodat pentru un
pictor care picta în secolul XX, Baba lucra
în tradiția Marilor Maeștri, nefiind nici în legătură cu realismul socialist
din blocul comunist, nici cu modernismul popular în vest. Chiar dacă anumite
opere ale sale arată o influență impresionistă puternică, cele mai bune opere
amintesc de Marii Maeștri Spanioli, printre care Francisco Goya. A fost de asemenea fascinat de
peisajele venețiene și spaniole.
Colecția "Baba"
Distincții
- Premiul de Stat (1953, 1954),
- Medalia de
Aur la Expozitia Internațională de la Varșovia (1955),
- Medalia de
Aur la Expozitia Internațională de ilustrație de carte - Leipzig (1960),
- Premiul
pentru portret la Trienala de artă - Sofia (1973);
Titluri
- Maestru
emerit al Artei (1958),
- Membru de
onoare al Academiei de Artă a U.R.S.S. (1968),
- Artist al
poporului, România (1962),
- Membru
corespondent al Academiei Române (1963),
- Membru
corespondent al Academiei de Artă din Berlin (1964);
- Membru al
Academiei Tommaso Campanella din Roma (1970), etc.
Afilieri
A fost profesor universitar la Iași (din 1946) și la
București (din 1958).
Elevi reprezentativi ai maestrului
Corneliu Baba
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Baba